La prima vedere, acest puzzle pare o simplă întrebare despre înălțime.
Oul A cade de la o înălțime de 1 metru pe nisip uscat.
Oul B cade de la o înălțime de 2 metri pe o pernă moale.
Oul C cade de la o înălțime de 1 metru pe un covor gros.
Care ou este cel mai probabil să se spargă primul?
Concluzia este că înălțimea este doar o parte a problemei.
Ceea ce contează cu adevărat când un ou atinge o suprafață este cât de repede este oprit.
Un ou care cade de la o înălțime mai mare atinge o viteză mai mare înainte de a lovi suprafața.
Aceasta înseamnă că oul B se mișcă mai repede decât ouăle A și C atunci când ajung la suprafețele lor respective.
De fapt, neglijând rezistența aerului, un obiect aruncat de la 2 metri atinge sau viteză de aproximativ √2 ori mai mare decât cea a unui obiect aruncat de la 1 metru.
Deci oul B are mai multă energie de impact de gestionat.
Totuși, perna este concepută să absoarbă și să distribuie acel impact.
Când oul B atinge perna moale, perna comprimă și încetinește oul, permițându-i să parcurgă o distanță mai mare.
Acest lucru reduce forța bruscă care acționează asupra cojii ouălor.
Așadar, chiar dacă Oul B cade de la dublul înălțimii, perna moale îl poate proteja de un impact puternic.
Acum uită-te la oul A.
Cade de la o înălțime de doar 1 metru, așa că viteza sa de impact este mai mică decât cea a Oului B.
Mai important, nisipul uscat se poate mișca și deforma atunci când oul aterizează.
În loc ca oul să se oprească brusc, nisipul cedează sub el.
Oul se poate scufunda ușor în nisip, ceea ce ajută la răspândirea procesului de arestare pe o distanță mai mare.
Aceasta reduce forța maximă asupra carcasei.
Acest lucru face ca nisipul uscat să fie o suprafață relativ potrivită pentru căderea unui ou.
Oul C este aruncat de la o înălțime de doar 1 metru.
Prin urmare, viteza sa de impact este aproape identică cu cea a Oului A.
Există însă o diferență importantă între cele două suprafețe.
Un covor gros poate oferi o oarecare amortizare, dar de obicei nu se deformează la fel de ușor ca nisipul afânat sau o pernă moale.
Oul, însă, se oprește relativ brusc când ajunge pe covor.
Rezultatul exact ar depinde de tipul de covor, de ce se află desubt, de grosimea căptușelii, de adâncimea nisipului și de moliciunea pernei.
Prin urmare, într-un experiment real, aceste detalii ar putea schimba rezultatul.
Dar, având în vedere condițiile prezentate în imagine, răspunsul corect este Oul C.
Oul C are o viteză de impact suficientă a generării căderii de la 1 metru, pentru o forță considerabilă, în timp ce suprafața sa absoarbe mai puțină energie decât nisipul afânat de sub oul A sau perna moale de sub oul B.
Trucul interesant este că dacă oul cade cel mai sus, nu înseamnă automat că se va crăpa primul.
Suprafața de sub sau este la fel de importantă ca înălțimea.
O suprafață moale crește distanța și timpul de oprire al oului, reducând forța maximă.
O suprafață mai dură o oprește mai brusc, ceea ce pune mai multă presiune pe carcasă.
LA SUITE EN PAGE SUIVANTE